Rezultate pentru eticheta "pavilionul expozitional"

Pavilionul Expozițional, transformat în hub umanitar. Primăria Constanța: „Vă rugăm să nu mai donați haine! Avem nevoie de alimente, detergent și produse de igienă”

Înduioșată de bunătatea românilor și de dramele refugiaților, Ludmila plănuiește să scrie o carte, atunci când totul se va termina

Din ce în ce mai mulți cetățeni ucraineni vin la centrul de colectare de la Pavilionul Expozițional din Constanța. Pentru mulți dintre ei, acest loc a devenit un spațiu de aprovizionare. Aici le-am găsit și pe Tatiana și Ludmila. Două tinere mămici care încearcă să rămână puternice pentru copiii lor. Ba mai mult, când totul se va termina, Ludmila spune că va scrie o carte despre dramele refugiaților, dar și despre bunătatea românilor de care au dat dovadă.

Durere în sufletul Inei. A lăsat totul în urmă pentru a-și feri fetița de război: „Am fost nevoiți să renunțăm la întreaga noastră viață minunată”

Pe Ina am găsit-o la Pavilionul Expozițional din Constanța. Pe chipul ei se putea citi atât emoția, cât și suferința. A avut câteva zile în care a trăit cu frica în suflet pentru că nu știa dacă va scăpa cu bine din calea războiului. Unul câte unul, ucrainenii vin aici la centrul de colectare în fiecare zi pentru a-și lua cele necesare. Poveștile fiecărui refugiat sunt însă cutremurătoare.

Lacrimile nu încetează să curgă pe chipul Irinei. Cu trei copii de mână și cu gândul la familia destrămată: „Am vrut să rămân lângă soțul meu”

Asemenea unei leoaice, Irina a făcut tot ce a putut să-și apere puii. A pus pe fugă câteva lucruri într-un bagaj și a trecut granița spre România cu trei copii prinși de brațele ei. Printre lacrimi, tânăra mămică spune că încearcă să rămână puternică pentru cei mici, dar și pentru soțul ei care a rămas în Ucraina să-și apere țara. Nu știe ce va fi, dar speră ca într-o zi familia lor să se reunească.

Ajutor fără frontiere. Aigul știe cum e să fii singur într-o țară străină și vine în sprijinul refugiaților: „Au nevoie de un ajutor, cum am fost și eu ajutată”

Drama refugiaților este trăită și de voluntarii de la centrele de colectare. Aici, zilnic vin ucraineni pentru a lua fie haine sau alimente, fie jucării pentru cei mici. Însă, aceștia se lovesc de cele mai multe ori de o barieră, bariera de limbă. Aigul este una dintre persoanele care îi ajută pe aceștia. A plecat din Kazakhstan în urmă cu câțiva ani și s-a mutat în România. Femeia știe limba rusă și încearcă de fiecare dată să le ofere un sprijin refugiaților care ajung la Pavilionul Expozițional.

A plecat din Ucraina pentru siguranța copiilor. Tatiana i-a luat pe Sergiu și Denis și au venit în România: „Nu am vrut să vadă frica așa cum am văzut-o noi”

Cu strictul necesar în bagaje și de mână cu copiii săi. Așa a venit Tatiana în România, fugind din calea războiului. Pentru ea, Ucraina nu mai este acum casă deși sufletul său va rămâne acolo. Este cazată într-un hotel din Constanța și speră că își va găsi în scurt timp un adăpost pentru cei mici în care să poată sta mai mult timp. Nu știe ce se va întâmpla sau dacă se va mai întoarce în țara sa însă, un lucru este sigur pentru ea: copiii trebuie să fie în siguranță.

Durere în sufletul Marinei. A fost nevoită să-și lase soțul în urmă și să-i ducă pe Elisabeta și Pavel într-un loc sigur: „Am decis să fiu puternică pentru copiii mei”

Printre străini, cu câteva haine în bagaj și cu doi copii mici prinși de brațele ei. Așa a venit Marina în România, țara în care spune că se simte în siguranță și care acum i-a devenit casă. Însă, pentru ea teroarea nu a luat sfârșit. În fiecare zi se roagă ca soțul ei care a rămas să-și apere țara, să rămână în viață și să se întoarcă cu bine la familia lui.

Cu amintirea războiului încă vie în suflet, Aleona și băiețeii ei vor să rămână în România: „Copiilor le este teamă și nu vor să se întoarcă în Ucraina”

Împreună cu băieții săi, unul în vârstă de 12 ani, altul de opt, a venit la pas spre cel mai apropiat punct vamal. Pe fugă și fără să privească în urma sa, Aleona nu a apucat să împacheteze nimic. A luat cu ea doar documentele necesare și bani. Cu o fărâmă de speranță în suflet au venit spre România șă plănuiesc să se stabilească momentan în Constanța, la una dintre rudele lor.